Prima pagină

IFAC: Gestionarea cu încredere a dilemelor etice

13 iunie 2019 PROFESIA CONTABILĂ


Acest articol a apărut inițial în Rețeaua globală de informații a IFAC: www.ifac.org/Gateway. Vizitați Rețeaua pentru a găsi conținut adițional pe o varietate de teme legate de profesia contabilă.

Gestionarea cu încredere a dilemelor etice

de Erica Steenwijk, Consilier pe politici, Institutul Olandez al Contabililor Certificați și Stathis Gould, Director adjunct, Profesioniști Contabili Angajați, IFAC

A fi profesionist contabil implică mult mai mult decât competență profesională în chestiuni tehnice. Acțiunile sau lipsa de acțiune a contabililor, fie că sunt angajați, fie că sunt consilieri sau auditori, influențează deciziile și acțiunile altora, și contribuie la conduita morală a organizațiilor și societăților. Contabilitatea, la fel ca alte profesii, este de fapt, o practică socială și morală.

Pentru ca un contabil să fie un consilier sau partener de afaceri de încredere, etica profesională este fundamentală. Integritatea profesională trebuie apreciată pentru faptul că aduce credibilitate procesului decizional și protejează interesele părților interesate. A face ceea ce este corect este la fel de important ca avea expertiză tehnică. În acest sens, contabilii angajați trebuie să fie conștienți de modul în care influențează cultura eticii în afaceri. Organizațiile profesionale contabile trebuie să adopte o gândire inovativă în legătură cu modul în care îi pot sprijini pe aceștia în a-și îndeplini responsabilitățile etice.

Realitatea este că a face alegerea potrivită este deseori complicat. Puține dileme etice sunt clare, și multe pot implica perspective și alegeri diferite. În afaceri, luarea unei decizii în beneficiul unui grup de părți interesate poate fi uneori în detrimentul altor părți. Deseori, există considerente morale importante de luat în considerare, precum cele legate de mediul natural, sau de modul în care este distribuită valoarea.

Contabilii angajați și cei din sectorul public se confruntă în mod frecvent cu o serie dilemele etice. Recunoașterea și tratarea în timp real a dilemelor este o parte semnificativă a ceea ce înseamnă a fi profesionist. Prin urmare, este important ca profesia să ofere contabililor un sprijin adecvat pentru a-i ajuta să-și îmbunătățească nivelul de conștientizare, competență și curaj moral.

Recunoscând că membrii săi se confruntă în cadrul practicilor zilnice de lucru cu provocări de natură etică și întrebări de natură morală, Institutul Olandez al Contabililor Certificați (NBA) folosește „un model de sprijin reciproc” elaborat de Nyenrode Business University din Breukelen. Acesta reprezintă o abordare bazată pe acțiune compusă din șase întrebări și pași cheie care sunt tratați/tratate ca grup pentru a-i ajuta pe contabili să reflecte asupra chestiunilor de etică cu care se confruntă la locul de muncă.

Un cadru general al prudenței morale

Modelul de sprijin reciproc este un cadru general practic și simplu care ajută oamenii să decidă ce să facă sau să nu facă în situații unde este necesară o evaluare morală. Abordarea are scopul de a ajuta în situațiile de zi cu zi, și în legătură cu aplicarea profesionalizării, învățării și auto-perfecționării.

Este bazată pe „supravegherea colegială”, care înseamnă că dialogul într-un grup este un element important în dezvoltarea prudenței morale și în gestionarea eficientă a chestiunilor de etică. Este probabil ca interacțiunea cu ceilalți să îmbunătățească gândirea etică a unui individ, fiind de ajutor în a privi o chestiune din mai multe perspective. O organizație profesională contabilă ar putea facilita această abordare prin organizarea de seminare și sesiuni de grup care să implice membrii sau ar putea folosi modelul ca pe un instrument care să ajute la formarea unui dialog pe o linie telefonică de suport.

Alternativ, un contabil angajat poate reuni un grup restrâns de colegi de încredere pentru a-l ajuta să parcurgă pașii necesari și să abordeze întrebările, până când se ajunge la o concluzie și o decizie. În general, un grup de cinci până la opt colegi participanți funcționează cel mai bine.

Rolul participanților este de a oferi perspective și detalii legate de dilema în cauză, tratând în același timp cele șase întrebări. Acest lucru ajută la dezvoltarea unor moduri diferite de a gândi problema, moduri alternative de comportament, și în cele din urmă, ajută un individ să vină cu o decizie sau acțiune.

Cei șase pași cheie în Modelul de sprijin reciproc

  1. În legătură cu ce este nevoie să iau o decizie?

Aceasta implică sublinierea naturii și contextului dilemei, inclusiv de ce acea chestiune reprezintă o dilemă pentru individul implicat. Este important ca dilema să fie descrisă dintr-o perspectivă personală, ca individul să detalieze ce acțiune se gândește să întreprindă, sau să nu întreprindă (a nu face nimic poate, în unele cazuri, să fie considerată o acțiune), și ce opțiuni ia sau nu ia în considerare.

  1. Cine sunt părțile interesate afectate?

Evaluarea tuturor părților, persoanelor, și organizațiilor implicate ale căror drepturi sau interese sunt afectate de decizie.

  1. Ce spun regulile de practică profesională, codurile de guvernanță sau de afaceri, ori alte legi sau reglementări?

Există cadre de referință care pot fi de ajutor în formarea unei opinii și în procesul decizional, inclusiv:

  • Codul etic internațional pentru profesioniștii contabili (inclusiv Standardele Internaționale de Independență), al Consiliului pentru Standarde Internaționale de Etică pentru Contabili sau Codul etic de la organismul membru IFAC ar trebui să fie punctul primar de referință. Trebuie să fie luate în considerare cele cinci principii ale codului, precum și orice măsuri de protecție care pot fi puse în practică. Măsurile de protecție sunt acțiunile, fie individuale, fie în combinație, pe care un contabil le poate lua pentru a reduce amenințările la adresa conformității cu principiile fundamentale până la un nivel acceptabil. Nu toate amenințările pot fi tratate prin aplicarea măsurilor de protecție.
  • Codul de conduită și valorile organizației. Multe organizații au un cod de conduită sau de etică al angajaților.
  • Legi și reglementări relevante care trebuie să fie luate în considerare, inclusiv jurisprudența relevantă, și îndrumări (deși dacă o acțiune este legală nu înseamnă neapărat că este corectă din punct de vedere moral, de aici și abordarea pe care se concentrează modelul de a face o analiză morală).
  • Coduri de bună practică, precum cel de guvernanță corporativă sau codul directorului.
  1. Ce argumente pot fi aduse în sprijinul posibilelor decizii și planuri alternative de acțiune?

Pentru a stabili o poziție – de a face sau a nu face ceva – persoana în cauză trebuie să aducă argumente în favoarea acesteia îndeajuns de puternice pentru a-i convinge pe ceilalți. Persoana în cauză trebuie, de asemenea, să țină cont de orice argumente care pot fi aduse contra poziției respective. Scopul este nu de a anula aceste contraargumente, ci de a arăta că au fost luate în considerare și de a putea declara într-o concluzie cum intenționează persoana în cauză să reflecte acele contraargumente în decizia luată. Stabilirea argumentelor în favoarea și împotriva asumării unui anume plan de acțiune este utilă. Institutul Olandez al Contabililor Certificați (NBA) folosește Modelul tehnicilor de neutralizare al lui Muel Kapteijn pentru a face un rezumat al justificărilor obișnuite utilizate pentru a susține anumite situații, care, de fapt, pot să nu reprezinte considerente sau argumente substanțiale. Justificările tipice sau „tehnicile de neutralizare” includ: distorsionarea faptelor („nu este adevărat”), negarea standardului („nu este hotărâtor”), aruncarea vinei pe circumstanțe („este peste puterile mele”), și tactica de a se ascunde în spatele propriei persoane („este vorba de o lipsă de auto-control” sau „chiar nu credeam că fac ceva greșit la acel moment”).

  1. Care este concluzia mea după ce am discutat dilema cu membrii grupului meu și am răspuns la toate întrebările de mai sus?

Odată ce au fost exprimate și cântărite atât argumentele pro cât și cele contra, o concluzie clară poate și trebuie să fie formulată. Specificați argumentele care au înclinat balanța. Luați în considerare posibilitatea de a formula o soluție creativă care să reflecte cât mai multe argumente posibil (pro și contra). În acest demers, analizați dacă există o cale de a atenua orice consecință negativă pentru anumite părți interesate.  Consecințele ar trebui să fie incluse în lista de argumente care au fost catalogate ca fiind mai puțin importante.

  1. Care este decizia sau acțiunea mea individuală? Chiar o voi face?

În final, este importantă tratarea întrebărilor cheie, „pot trăi cu urmările deciziei mele?” și „voi merge până la capăt cu decizia?”.

O ultimă întrebare se referă la ce acțiune ați întreprinde dacă situația ar ține de domeniul public, și dacă acțiunile dvs. ar putea fi diferite în condiții de monitorizare din partea publicului.

Un aspect cheie al acestui model este faptul că este neutru din punct de vedere cultural deși deciziile și acțiunile finale pe care le poate lua un contabil pot fi afectate de norme culturale și sociale. Acest lucru poate conduce la concluzia că o situație etică este „acceptabilă”, în ciuda faptului că nu este prudentă din punct de vedere moral. În consecință, pregătirea etică a contabililor ar trebui să ia în considerare în mod explicit modul de tratare a considerentelor culturale și normelor sociale în situațiile în care acestea pot bloca capacitatea contabililor de a-și susține datoria etică.

Drepturi de autor © mai 2019 ale International Federation of Accountants (IFAC). Toate drepturile rezervate. Utilizat cu permisiunea IFAC. Contactați permissions@ifac.org pentru permisiunea de a reproduce, stoca sau transmite acest document.


Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *